Ce-i cu tine?!
Ce-i cu tine, te-auzeam 'ntrebānd,
De ochii-ţi goi trec pe lāngă mine?
Şi supus deplin, pari doar unui gānd,
Cum, deşi īn faţă-mi, nu eşti tu
Cine eşti?!
Nu voi a şti cine rāde-n spatele cortinei,
Nici cine decoruri aşterne cu-o grimasă,
Cine-a atins, zāmbind, glezna fină a Fortunei,
Cu Lucifer, sfios, cine-a
Singurătate
Nimic mai sigur nu ucide
Decāt singurătatea,
Patimi doar de-a fi, avide,
Dincolo de moarte.
Şi devin toate atāt de terne,
Atunci, ca niciodată;
Nici viaţ
Vers de epigon
Cāte ape au trecut
Şi-mi par aceleaşi ape,
Cāte stele s-au născut
Şi ieri şi azi din noapte.
Ce mai amar de timp
Au scurs şi azi ca māine,
Ace
Ce-ar fi putut fi
Privesc prin ceaţa unui trecut
Ce-l cunosc pe dinafară,
Şi-mi văd ochii-nchişi.
Dar nu-i braţul meu,
Nu-i pieptul meu ce simt;
Este doar ce-ar fi
Te-aştept
Noaptea asta-i noaptea cea mare;
Īmbracă-te, e timpul să mergem
Să suflăm īngerilor īn aripi,
Să tragem diavolii de coarne.
Haide, trebuie să ne g
Frānturi de gānduri
Şireată pătrunzi cu pasu-ţi fin,
Cal troian īntre gānduri răvăşite;
Ale cetăţii ziduri, din pal safir,
Cad iară sub surāsuri is
Gānd 11
Iubirea adevărată... este atunci cānd, privind către sine, nu te vei vedea niciodată singur;
cānd, păşind peste cadavrul timpului ucis īn calea
Cupidon
S-ar spune că pe-al lui Cupidon meleag,
O săgeată frāntă urmare-ar avea,
Īn cuvinte, proslăvirea cuiva ce-ţi este drag,
Ce-n cuget te-nsoţe
La răscruce de-amintiri
La răscruce de-amintiri
Te-ntālnesc mereu pe tine;
Şi rāzi, īţi ieşi din fire,
Spui că m-aşteptai... pe mine!
Că m-ai şti, din vedere
La ce bun?!
La ce bun mi-afund privirea-n stele
Şi-n zări scrutez doar dup-un semn,
La orice-aş ţine, cāndva va piere,
Căci, din ce-aş avea, nimic nu e etern.
Impresii de o viaţă
Plutesc şi privirea-mi e absentă,
Mi-ascund o lacrimă īn norii plumburii.
Īncă-mi mai zăresc urmele stāngace
Pe talerele balanţei
Necuvāntătoare
Īngălbenite pagini māna-mi īntind,
Şi zāmbesc de dincolo de colţuri;
Cuvinte ce-n gānduri mi se prind,
Lumini izvorāte cāndva din ceţuri.
Cāţi nehot&
Te-aş numi
Te-aş numi "pămānt",
Pe inimă-mi de-aş putea păşi.
Te-aş numi "cer",
Pe tot de-aş putea sorbi.
Te-aş numi "viaţă",
Pe ve
Gānd 10
ISPITA: şerpi, mărul - fruct oprit - ţap ispăşitor dintotdeauna.
După mine, nu-i altceva decāt acutizarea dorinţei reprimate, conş
Cum aş putea?!
De ce inima-mi e īncă aici
Cānd tot ce simt e pretutindeni;
De ce plutesc pe ape seci
Şi-n orizont te văd numai pe tine?!
Cum aş putea să mi te-aprop
Vis īn doi
Oh, prea des mă simt atāt de gol,
Şi dincolo de vid, lumea, ochii-mi trimit;
Vino o zi să ne iubim, şi-nc-un secol,
Tot ce-am vrut eşti, ori... un s
Căderea către culmi
Mii de plecăciuni, Mărite!
Fie ca zorii să-ţi aştearnă
Īncă multe zări neţărmurite
Vieţii de talaz!
*
Contemplaţie
Īmi place să privesc cum iarba creşte,
Soarele-n agonie īn pletele-ţi bogate,
Mersu-ţi de felină, vorbele-ţi ca şoapte,
Totu-i vis... şi
Nimic mai mult
Să sfărāmăm īn degete colbul
Şi apa ce-a fost să-i smulgem,
Ori pārāul ce poate va mai fi
Pe-aceeaşi ţărānă unde stăm pieri#
