DESCÂNTEC DE DRUM
Linii negre, spre apus,
Cioburi de azur au dus
Şi-aştepţi jertfele pe care,
Închinându-se la soare,
Prinsu-le-au în pânză dalbă
Florile nedate-n ro
Fantasme hermetice
Magi răstigniţi la picioarele clipei,
Zeii furtunii visează
Lumini de adâncuri sub zodii…
LEGĂTURI
Izvoare sângerii
sărută muribundele zodii,
ruguri primăvăratice
însângerându-le…
Muguri de flăcări,
fragede patimi,
amar înfloresc în potire
CAFTANUL (o fabulă cu proşti)
Un nerod, ca toţi nerozii,
Nu ştiu cum o fi aflat
C-o să-şi sature toţi plozii
Cu-n caftan prealuminat.
Însă, un caftan, vezi bine,
Nu îl po
Parce umbrind stelele
Norii, irosire de fulgere…
Abisul luminii răsună,
Adâncind tainele zborului.
Cugetări druidice
Lumi de foc şi lumi de apă,
Fulger, tunet, ploaie, zloată,
Firul ierbii se dezgroapă.
Lumi de foc şi lumi de apă,
Fulger, tunet, ploaie, zloat&#
“Magna Opera” pe scurt
Şapte zile, şapte stele,
Zodii ce se nasc din ele,
Şapte zile, şapte veacuri,
Anii duşi parcă sunt ceasuri…
La-nceput, spun foi de laur,
Ar
PEREGRINĂRI
De vei pleca spre alte timpuri,
Din alte timpuri de-i veni,
Povara miilor de gânduri
Aceeaşi îţi va fi.
Cu greu cuvântul îşi desface
A sale taine făr
Transfigurări
Cuvântul luminează tăceri de fantasme
Şi stelele - amintiri printre umbre...
Raza uitării mai cântă-n pocalul viselor
Semne de amurg peste pleoap
REVELAŢII
Păsări fulgeră-n zenit,
Când, fiicele lunii, cu glasuri de harfă,
Zeiţele mării oglindesc împietritele stele.
Învolburări
Lumini fulgerând peste lespezi
Tăcutele umbre, himere,
Cântări la porţile veşniciei...
ÎNDEPĂRTARE
Iar surlele-şi trimit spre-nalt
Pustiul, sfărâmat în clipe,
Strivind sfârşitele aripe,
Uitate idealuri, în bazalt.
Cuvântul, greu ca un ocean de vis
Căutări
Aleargă fantasme la porţile lumii...
Zdrenţuite păsări căutându-şi chipul
Oglindit în uitare.
Cuvintele, umbre fulgerând
Vremelnice răt
Altare
Săgeţi azvârlite-n genunile visului,
Rănesc pleoapele zeilor, norii, cu fum de tămâie.
Din cer picură lacrima uitării?
Sau balsamul fantasmelor?
Visul pierdut
În sunet de corn, lumina vieţilor apuse,
Închinătorii zeului mai ard...
Peste pământ coboară cerul,
Sub care luna, sculptată-n albastru,
Oglindeş
Zidiri
Aripi de piatră dăltuite-n cuvinte
Cântecul umbrelor jertfite luminii
Veac sfărâmat în uitare
Veşnicie de-o clipă
Inimi sângerându-şi ispitita
Visul
Făptură de nori,
Uitate clipe răscolind în amrg,
Ca un semn al depărtărilor,
Zdrenţuitele păsări,
Muguri de ploaie risipind în cu
Uitare
Din clipa strivită-n tăcere,
Lumina s-a stins sângerândă;
Pomii-ncărcaţi de rodul neantului
Îşi coboară crengile grele,
Dând viaţă
TRĂIRE
Cenuşa vieţii,
Funestă vatră
Tenebrelor şi luminii.
Spre stingere în zbor,
Zeilor amăgire,
Splendoare şi patimă
Întoarsă-n cuv
Timp
În amorţirea cristalelor,
Doar tânmla zvâcneşte,
Numărându-şi uitarea,
În clipe...
